27 Iulie 2012: Ajungem în capitala Kârgâzstanului, Bişkek.

Zburăm spre Bişkek unde vom ajunge în timpul nopţii şi vom fi transferaţi la hotel.

28 Iulie 2012: Bişkek.

Prea multe poate nu aţi auzit despre el, dar e un oraş cu un milion de locuitori şi câteva statui cu Lenin. Oraşul a purtat până în 1991 numele Frunze.

29 Iulie 2012: Cale lungă, 650 km de urcuş.

Tragem mai mult aer în piept, căci ajungem la trecătoarea Tuz-Ashuu, la 3700 m. La capătul călătoriei ne aşteaptă oraşul Oş, capitala de sud a Kârgâzstanului, situat pe Valea Fergana. Un oraş cu personalitate, întemeiat cu 3000 de ani în urmă. Cândva era un punct nodal în Drumul Mătăsii. Acum e un pitoresc oraş multietnic, unde trăiesc kârgâzi, uzbeci, tajici, ruşi.

30 Iulie 2012: Ne aşteaptă alţi 280 km, până la tabăra de bază a Vârfului Lenin. Trecem prin trecătoarea Taldik, aflată la 3690 m. Ne vom petrece noaptea în corturile taberei de unde pornesc expediţiile alpine spre Vârful Lenin (7134 m).

31 Iulie 2012: Lăsăm maşina şi urcăm până în pasul Puteşestvenikov, la 4200 m. Ne acomodăm treptat cu aerul mai rarefiat, organismul produce globule roşii suplimentare. Aparatele foto-video gâfâie şi ele. Noaptea la cort.

01August 2012: Pornim spre lacul Kara Kul unde ajungem după 160 km, trecând prin pasul Kyzil, la 4280 m altitudine şi localitatea Bordoba, de la graniţa dintre Kârgâzia şi Tadjikistan. Lacul Kara Kul, adânc de peste 200 m este unul dintre cele mai neobişnuite de pe glob, căci s-a format în urma unui Armaghedon, un impact meteroritic care a generat o depresiune de cca 40 km în diametru. Vom înnopta la cort sau la o casă de oaspeţi.

02 August 2012: Călătorim la Murgab, numai vreo 130 km, dar atingem o cotă şi mai înaltă în Şaua Ak-Baytal, de 4655 m. Ne aflăm în continuare pe Autostrda Pamir, a doua ca înălţime Şosea alpină din lume. Termenul de autostradă nu trebuie luat ad litteram, căci lavinele de primăvară, avalanşele, eroziunea, cutremurele urmate de alunecări de teren au grijă ca drumul să nu devină prea monoton. Vom dormi în cort sau într-o cabană.

03 August 2012: O nouă etapă, de 220 km, până în satul Langar. Am trecut până aici printr-o altă trecătoare înaltă de 4350 m.

04 August 2012: Din Langar avem doar 110 km până la Işkaşim, oraş situat în Coridorul Wakhan. Coridorul Wakhan este o vastă depresiune, la răscucea dintre mari munţi şi mari imperii. El face o legătură între Afghanistan la vest şi China spre est, separând Tadjikistanul la nord de Pakistan spre sud. A fost un segment important al Drumului Mătăsii, iar acum este cea mai paşnică zonă din Afghanistan, căci din 1987 încoace nu a cunoscut războiul.

Zona este fieful preferat al leopardului de zăpădă.

Vom dormi pe frontiera tadjikă.

05 August 2012: În Işkaşim avem o zi întreagă pentru plimbări, bazar şi formalităţi şi vom înnopta într-un han.

06 August 2012: Plecare cu noaptea-n cap spre localitatea Şarhad. Dacă nu avem peripeţii cu starea drumului ajungem până seara, şi vom dormi la şcoală sau într-un han simpatic. S-ar putea să facem şi nişte băi termale. Un bucătar se va ocupa apoi de noi.

07 August 2012: Drumeţie către pasul Boroghil, aflat la 3800 m altitudine. În traseu peisaje magnifice şi întâlniri cu sate locuite de wakhi şi kârgâzi prietenoşi şi pitoreşti.

08 August 2012: Alte ture din Sarhad, pentru completarea colecţiei de imagini şi întâlniri cu localnicii.

09 August 2012: Pornim domol înapoi, către Qualae Panj. La Şeulh tragem o baie termală înainte de culcare.

10 August 2012: Plecăm devreme către graniţa tadjikă. După Işkaşim ne îndreptăm spre Khorog, unde dăm o raită în jur, apoi după alţi 100 km ajungem în satul Ruşan. Dormim la o cabană.

11 August 2012: Ne îndreptăm spre Komsomolabad, unde ajungem după parcurgerea a 200 km, prin trecătoarea Haburabot, de 3300 m.

12 August 2012: Pornim spre Duşanbe, capitala tadjikă, oraş cu peste o jumătate de milion de locuitori. Înoptăm la hotel.

13 August 2012: Dis de dimineaţă vom decola spre casă.

omul de deasupra şi de dedesubtul pământului.

A reuşit să combine activitatea ştiinţică cu aventura explorării şi bucuria de a contrempla chipurile naturii, ale lumii noastre atât de diverse, deseori prin obiectivul camerei foto sau video.

Speolog norocos, a descoperit câteva peşteri remarcabile. L-a consacrat mai ales descoperirea faimoasei peşteri Movile din Dobrogea, primul ecosistem subteran din lume care nu depinde de energia solară. Practicarea scufundărilor i-a deschis lacătul unor sifoane ce ascund adevărate palate subpământene şi vestigii preistorice. A colindat Vestul Sălbatic american, carstul Apeninilor, s-a scufundat printre recifii Atlanticului şi ale Mării Roşii, în apele Corsicii, Maltei, Oceanului Indian, în peşterile scufundate ale Bermudelor...

Dar cel mai bine vorbesc realizările de palmares, premii, publicaţii, filme, cum sunt:

Premiul Academiei Române, titlul de cel mai bun fotograf de peşteri acordat în SUA, 9 cărţi şi albume, colaborări cu BBC, Jaques Yves Cousteau, Discovery, Channel 4, televiziunea germană, etc la realizarea a 8 filme, Premiul I Cel mai bun documentar ştiinţific la festivalul internaţional din La Coruna, Spania, Premiul Rhone Pulenque pentru Protecţia Mediului, Premiul Ford pentru protecţia mediului, arată o activitate multilaterală şi performantă. A publicat numeroase articole în reviste de turism şi mai multe ghiduri, inclusiv un ghid al turismului de aventură şi un altul al speoturismului.

Iată trofee şi realizări ale ultimilor ani: 2005 Premiul Omul Mării Negre, oferit la Istanbul de Global Environmental Fund, 2006 serialul pe Realitatea TV de 9 episoade Expediţii cu Cristian lascu, 2007, Premiul UNESCO Cel mai bun jurnalist de ştiinţă, 2007 Premiul de Excelenţă în Ştiinţă al fundaţiilor Flacăra, 2008, Premiul Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune pentru cea mai bună imagine video la documentar, 2009 coordonarea albumului Munţii Apuseni.